Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/psiholog/public_html/lib/class_db.php on line 85

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/psiholog/public_html/lib/class_db.php:85) in /home/psiholog/public_html/lib/headerRefresh.php on line 11

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/psiholog/public_html/lib/class_db.php:85) in /home/psiholog/public_html/lib/headerRefresh.php on line 13

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/psiholog/public_html/lib/class_db.php:85) in /home/psiholog/public_html/lib/headerRefresh.php on line 15

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/psiholog/public_html/lib/class_db.php:85) in /home/psiholog/public_html/lib/headerRefresh.php on line 16

Warning: session_start(): Cannot send session cookie - headers already sent by (output started at /home/psiholog/public_html/lib/class_db.php:85) in /home/psiholog/public_html/lib/class_user.php on line 67

Warning: session_start(): Cannot send session cache limiter - headers already sent (output started at /home/psiholog/public_html/lib/class_db.php:85) in /home/psiholog/public_html/lib/class_user.php on line 67

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/psiholog/public_html/lib/class_db.php:85) in /home/psiholog/public_html/lib/class_core.php on line 806
Psiholog Timisoara | Particularitati

Particularitati ale motivatiei si afectivitatii la adolescenti


,,Pubertatea si adolescenta ofera spatiul unei luxuriante dezvoltari, care l-a determinat pe J.J.Rousseau(1973) sa o caracterizeze ca pe virsta celei de-a doua nasteri, este vorba evident de nasterea intru maturitate.’’ ( A.Munteanu)

Multi autori sunt de acord ca datorita ritmului alert de dezvoltare a societatii contemporane in momentul de fata asistam la o dilatere a virstei in care putem incadra adolescenta; mai précis ea coboara pina la 10 ani si urca pina la 24-25 ani.

U. Schiopu si E. Verza (1995)subetapizeaza astfel adolescenta:

Pubertatea (10-14/15ani)

Adolescenta propriu-zisa (14/15- 18/20ani);

Adolescenta prelungita (18/20 – 24/25ani).

Aceeasi autori , U.Schiopu, E. Verza ( 1989) considera ca motivatia si afectivitatea constituie musculatura vietii psihce ‘’.

Omul desfasoara multe activitati: mananca, se joaca, invata, colectioneaza, isi ajuta prietenii sau semenii, etc. O trasatura comuna acestor activitati este motivatia, fiind primul lor element cronologic.

Un motiv este o cauza principala a unui comportament.

La baza motivatiei ar sta un principiu din biologie, cel al homeostaziei, potrivit caruia organismele tind sa-si mentina aceeasi stare, un anume echilibru constant, cu toate modificarile mediului. Cind echilibrul este perturbat, atunci fiinta vie reactioneaza in vederea restabilirii lui. Dezechilibrele se traduc pe planul psihic prin aparitia unei trebuinte: nevoia de hrana, de apa, de caldura, etc..

Trebuinta este o stare de dezechilibru. Ea da nastere la tendinte ( unii prefera termenul sinonim de ,,impuls’’) care consta intr-o pornire catre miscare, catre o actiune.

Uneori motivatia se contopeste cu insasi actiunea la care ea da nastere , vorbim de motivatie intrinseca.Daca insa actiunea desfasurata reprezinta doar un mijloc pentru realizarea unui scop, atunci motivatia ei este extrinseca

Pentru psiholog, nu numai numarul mare de trebuinte creeaza probleme, ci si complexitatea modului lor de satisfacere.

A cunoaste motivatia unei persoane echivaleaza cu gasirea raspunsului la intrebarea ,,de ce inteprinde o activitate. Raspunsul este dificil, deoarece cauzele declansatoare sunt multiple si nu se pot reduce la stimulii externi. Activitatea, reactiile sunt declansate si de cauze interne; ansamblul lor a fost numit motivatie de la latinescul motivus (care pune in miscare). Pentru unii psihologi, motivul este numele generic al oricarei componente a motivatiei fiind definit ca fenomen psihic ce declanseaza, directioneaza si sustine energetic activitatea. Componentele sistemului motivational sunt numeroase, variaza ca origine, mod de satisfacere si functii, clasificarea si explicarea lor fiind controversate. Cei mai multi psihologi accepta azi ca motivatia umana include trebuinte, tendinte, intentii, dorinte, motive, interese, aspiratii, convingeri.
Pentru descrierea motivatiei s-au utilizat in psihologie si metafore construite pe baza unor notiuni imprumutate din fizica.

Motivatia actioneaza ca un camp de forte (Kurt Lewin) in care se afla atat subiectul cat si obiectele, persoanele, activitatile. Pentru a caracteriza o componenta a motivatiei s-a folosit conceptul de vector care poseda in fizica: marime, directie si sens. Analog vectorilor fizici, vectorii-motivatiei sunt caracterizati prin intensitate, directie si sens, proprietati care pot fi masurate prin anumite metode psihologice. Directia si sensul unui vector exprima atractia, aproprierea sau evitarea sau respingerea. Intensitatea lui, se regaseste in forta de apropiere sau respingere. Intre motivatiile active la un moment dat, ca si intre fortele fizice, pot exista relatii diverse, dar mult mai complexe.
Motivatia este esentiala in activitatea psihica si in dezvoltarea personalitatii:
- este primul element cronologic al oricarei activitati, cauza ei interna;
- semnalizeaza deficituri fiziologice si psihologice (ex: foamea semnalizeaza scaderea procentului de zahar din sanga sub o anumita limita, in vreme ce trebuinta de afiliere este semnalizata de sentimentul de singuratate);
- selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare propriei satisfaceri si le sustine energetic (trebuinta de afirmare a unui elev declanseaza activitati de invatare, participare la concursuri);
- contibuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la formarea si consolidarea unor insusiri ale personalitatii (interesul pentru muzica favorizeaza capacitatea de executie a unei lucrairi muzicale).
La randul ei, personalitatea matura functioneaza ca un filtru pentru anumite motive: cele conforme orientarii ei generale sunt retinute, cele contrare sunt respinse.
Componentele sistemului motivational sunt numeroase, variaza ca origine, mod de satisfacere si functii. Asa cum s-a afirmat, motivatia umana include trebuinte, motive, interese, convingeri, tendinte, intentii, dorinte, aspiratii.
Tendintele sunt componente ale motivatiei care semnalizeaza o stare de dezechilibru fiziologic sau psihologic. Ele sunt traite ca stari de agitatie, alerta interioara, tensiune. Din numeroasele clasificari ale trebuintelor mai utila in explicarea diferentelor de comportament dintre indivizi, pare cea realizata de A. Maslow, psiholog american, numita si piramida trebuintelor (1954)
Conform piramidei trebuintelor ( Maslow, 1954), in cea de a doua varianta a sa, exista sapte tipuri de trebuinte care, de la inferior la superior, sunt urmatoarele:

·Fiziologice (foame, sete, sex, odihna);

·Securitate;

·Dragoste si afiliere la grup;

·Stima si statut;

·Cunoastere;

·Estetice;

·Autorealizare a propriului potential.

Dinamica trebuintelor este regizata de citeva regului:

O trebuinta devine forta motrica a comportamentului daca e nesatisfacuta;

Pentru a trece la o trebuinta superioara, cea imediat anterioara trebuie satisfacuta in proportie de cel putin 25%;

Cu cit urcam spre virful piramidei, cu atit e vorba de trebuinte mai specific umane;

Nu exista fiinta umana care sa poata strabate toate treptele piramidei.

In pubertate , specifice sunt trebuintele de securitate, precum si cele de dragoste si afiliere la grup.

In adolescenta , intregul set este prezent , critice fiind trebuintele sinelui

( de cunoastere si estetice).

In adolescenta prelungita se manifesta cu pregnanta trebuinta de autorealizare.

Ulterior in 1970 el a mai adaugat trei trepte:
- trebuinte cognitive: a sti, a intelege, a invata, a descoperi;
- trebuinte estetice: de ordine, de simetrie, puritate, frumos, respuingere
- trebuinte de concordanta: acord intre cunoastere, afectivitare, actiune
Psihologul american clasifica trebuintele si astfel:
a. Trebuinte inferioare prezente la om si la animale, dar satisfacute de primul diferit si trebuinte superioare specifice omului si plasate spre varful piramidei.
b. Trebuinte homeostazice si trebuinte de crestere. Homeostazia este o notiune imprumutata din fiziologie si care denumeste tendinta organismului de a mentine constanti parametrii mediului intern, asa cum un termostat mentine temperatura intr-un congelator. Prin extensiune, s-a utilizat termometrul si pentru relatia dintre persoana si mediu. Trebuintele homeostazice explica doar activitatea de adaptare. Trebuintele de crestere nu urmaresc mentinerea starii date, ci atingerea unor parametrii superiori, ce presupun perfentionarea.
Cunoasterea ierarhiei trebuintelor este utila in explicarea comportamentelor deoarece:
- diferite trepte apar pe rand in funtie de dezvoltare psihica, prima cuprinzand trebuinte dezvotandu-se in copilarie, adolescenta sau mai tarziu
- intensitatea trebuintelor scade de la baza spre varf;
- o trebuinta superioara nu se satisface decat daca n-au fost satisfacute intr-o oarecare masura, cele inferioare ei, (este dificil pentru un profesor sa activeze trebuinta de a sti a unui elev daca cele de hrana si adapost nu sunt satisfacute);
- cu cat o trebuinta este mai inalta, cu atat este mai caracteristica pentu om.
In acest context, in psihologie a aparut ideea optimului motivational, adica a unei intensitati optime a motivatiei care sa permita obtinerea unor performante inalte sau cel putin a celor scontate. De optimum motivational, putem vorbi in doua situatii:

a) cind dificultatea sarcinii este percepută corect de catre subiect. In acest caz optimum motivational inseamna relatia de corespondenta, chiar de echivalenta intre marimile celor doua variabile. Daca dificultatea sarcinii este mar, inseamna ca este nevoie de o intensitate mare a motivatiei pentru indeplinirea ei; daca dificultatea sarcinii este medie, o motivatie de intensitate medie este suficienta pentru solutionarea ei;

b) cind dificultatea sarcinii este perceputa (apreciata) incorect de catre subiect. In acest caz ne confruntam cu două situatii tipice: fie cu subaprecierea semnificatiei sau dificultatii sarcinii, fie cu supraaprecierea ei. Ca urmare, subiectul nu va fi capabil sa-si mobilizeze energiile şi eforturile corespunzătoare indeplinirii sarcinii. Intr-un caz el va fi submotivat, va activa în conditiile unui deficit energetic, ceea ce va duce, in final, la nerealizarea sarcinii. In cel de-al doilea caz, subiectul este supramotivat, activeaza în conditiile unui surplus energetic care l-ar putea dezorganiza, stresa, i-ar putea cheltui resursele energetice chiar inainte de a se confrunta cu sarcina.

Cind un elev trateaza cu usurinta sau supraestimeaza importanta unei teze sau a unui examen va ajunge la acelasi efect: esecul. In aceste conditii pentru a obtine un optimum motivational este necesara o usoara dezechilibrare intre intensitatea motivatiei si dificultatea sarcinii. De exemplu daca dificultatea sarcinii este medie, dar este apreciata (incorect) ca fiind mare atunci o intensitate medie a motivatiei este suficienta pentru realizarea ei (deci o usoara submotivare). Daca dificultatea sarcinii este medie dar este considerata (tot incorect) ca fiind mica, o intensitate medie a motivatiei este de ajuns (deci o usoara supramotivare). Optimum motivational se obtine prin actiunea asupra celor două variabile care intră in joc: obisnuirea indivizilor de a percepe cit mai corect dificultatea sarcinii (prin atragerea atentiei asupra importantei ei, prin sublinierea momentelor ei mai grele etc.) sau prin manipularea intensitătii motivatiei in sensul cresterii sau scaderii ei ( inducerea unor emotii puternice, de anxietate sau frica, ar putea creste intensitatea motivatiei; anuntarea elevilor sau a subordonatilor ca în curind va avea loc o inspectie a sefilor se soldează cu acelasi efect).

In cadrul activitătii trebuie sa ne multumim nu cu orice fel de performante, ci cu performante cit mai bune, cit mai inalte, care sa insemne nu doar o simpla realizare a personalitatii, ci o autodepasire a posibilitatilor ei. Stimulul motivational care impinge spre realizarea unor progrese şi autodepasiri evidente poarta denumirea de nivel de aspiratie. Acesta trebuie raportat la posibilitatile şi aptitudinile elevului (un sapte va fi un nivel de aspiratie crescut pentru elev slav, acceptabil, pentru unul mediocru, dar o deceptie, pentru unul bun). Pentru elevii slabi şi mediocri, nivelurile de aspiratie relativ scazute reprezinta succes, in timp ce pentru cei cu aptitudini, un regres, ei vor regresa chiar si sub raportul valorificarii capacitatilor de care dispun. De aceea, este bine ca nivelul de aspiratie – pentru a avea un efect pozitiv – sa fie cu putin peste posibilitatile de moment. Nu trebuie uitat niciodata ca discrepanta prea mare dintre capacitati si aspiratii este periculoasa.

Este importanta intelegerea motivatiei fiziologice, dar mult mai important este motivul pentru care fiintele umane actioneaza in alte scopuri decat satisfacerea unor nevoi fundamentale. Fiintele umane au si alte surse de motivatie si unele dintre acestea sunt direct legate de modul nostru de gandire si de intelegere. De exemplu, uneori ne modificam ideile si opiniile si ajungem la concluzia ca ideile noastre anterioare nu erau foarte corecte. Alteori tinem foarte mult la convingerile noastre, chiar daca este clar ca dovezile ne sunt impotriva. Istoria este plina de exemple de oameni persecutati pentru a fi venit cu idei noi, atunci cand semenii lor nu erau pregatiti sa le primeasca. In viata cotidiana, nu putem reactiona atat de dur fata de persoanele care incearca sa ne determine sa ne schimbam opiniile, dar putem fi la fel de incapatanati.

Disonanta cognitiva motiveaza actiunea umana sau convingerile, in parte datorita faptului ca nu ne simtim bine daca parerile noastre se contrazic intre ele. Ideea ca lumea avea sa piara la o anumita data (un studiu facut de Festinger, Riecken si Schachter, in 1956, asupra motivatiei umane si in special, de ceea ce se intampla cu motivele noastre atunci cand o convingere foarte puternica este, in mod evident, contrazisa de evenimente), contrazicea ceea ce s-a intamplat in realitate, iar Festinger a sustinut ca de aici a rezultat disonanta – o lipsa de echilibru intre cele doua cognitii. Oamenii au incercat sa gaseasca o metoda de echilibrare a lor, astfel incat sa nu se mai contrazica. Recunoasterea faptului ca au gresit ar fi fost si mai incomoda – aceste persoane isi vandusera bunurile in pregatire pentru acest eveniment, asadar, admitand ca au gresit, ar fi admis ca au fost idioti sau creduli, atribute cu totul neplacute daca le atasezi propriei persoane. Totusi, modificandu-si convingerile astfel incat sa atribuie continuarea vietii propriilor lor eforturi, si-au putut pastra respectul de sine. In acelasi timp au adus la echilibru, evenimentele petrecute si credintele lor despre sfarsitul lumii.

Decievitarea disonantei cognitive este o sursa principala de motivatie pentru oameni.

Daca spunem ca disonanta cognitiva este un aspect important al motivatiei umane, nu este totuna cu a afirma ca suntem constienti de ea. Multe dintre motivatiile noastre cognitive se manifesta inconstient si intr-o astfel de maniera, incat suntem aproape complet inconstienti de ele. Freud (1901) a fost probabil primul care a identificat modalitatea prin care mecanismele inconstiente de aparare pot oferi motivatii puternice pentru comportamentul uman; multi alti cercetatori si specialisti in psihologia clinica, fara a accepta restul ideilor lui Freud, au constatat ca mecanismele de aparare sunt o modalitate utila de a intelege unele actiuni ale oamenilor.

Freud considera mecanismele de aparare drept strategii pe care le adopta eul, cu scopul de a se proteja de amenintari. Uneori, amenintarea provine dintr-o sursa interna, asadar, oamenii care sunt speriati in mod inconstient de propriile lor dorinte homosexuale, de exemplu, se pot apara uneori impotriva lor adoptand o atitudine puternic antihomosexuala. Amenintarea, sete a interna, serveste la dinamizarea si motivarea actiunilor. Acest mecanism de aparare se numeste formatiune reactionala, prin care mintea reprima atat de puternic un anumit aspect, incat il poate transforma in opusul sau. Reprimarea insasi este un alt mecanism de aparare.

Exista si alte elemente motivatoare inconstiente. Deseori, cautam sa protejam anumite lucruri, profund legate de respectul nostru de sine. Se poate ca un individ sa nu fie foarte atins de criticile la adresa multor calitati personale, dar daca un anumit aspect reprezinta o sursa importanta de mandrie, individul poate deveni foarte defensiv si chiar ostil, cand acesta este criticat.

Un alt aspect al motivatiei este cunoscut sub denumirea de conflict apropiere – evitare, ce apare atunci cand avem un scop care este, intr-un fel, si atractiv, si repulsiv. Pentru multa lume, plecarea la facultate este si atractiva si repulsiva. Li se pare un lucru bun sa plece si sa exploreze o viata noua, dar, in acelasi timp, ii nelinisteste gandul ca isi lasa casa, familia si prietenii. Acesta este conflictul apropiere – evitare.

Fiecare experienta noua prezinta un tip de conflict apropiere – evitare, deoarece si cea mai mica modificare implica un lucru nou si nefamiliar si abandonarea unor lucruri familiare. Nu este neobisnuit pentru oameni sa ajunga foarte aproape de schimbari, pe care vor intr-adevar sa le faca, dar pe urma sa dea inapoi, pentru ca ii sperie necunoscutul pe care il implica schimbarea, odata realizata.

Oamenii actioneaza diferit in fata unor piedici. Cand li se intampla un lucru neplacut, cum ar fi nepromovarea unui examen, unii oameni se aduna si incearca din nou. Altii par sa renunte si considera esecul drept un mesaj care le spune ca nu mai merita sa incerce, aceasta ar fi, ceea ce literatura de specialitate numeste- motivarea actiunii personale .

Afectivitatea

,,Afectivitatea constituie o expresie integrativa a universului psihologic, un ecou sintetic al diverselor nivele, paliere sau componente ale personalitatii umane.

Afectivitatea confera nu numai o anumita coloratura si expresivitate psiho-comportamentala; ea asigura insasi acel dinamism sau acea vibrare launtrica , acel freamat interior atit de important pentru orice urcus spiritual uman autentic.
,,Starile afective sunt trairi care exprima gradul de concordanta sau neconcordanta dintre un obiect sau o situatie si tendintele noastre (termenul "obiect” e luat in sens filozofic- fiind ceea ce cunoastem , fiinta sau lucru). Pentru prescurtare, se foloseste si termenul de "afect” ca sinonim cu "stare afectiva” ; el e utilizat de unii intr-un sens foarte restrans. (A.Cosmovici)’’
Agreabilul si dezagreabilul sunt reactii afective globale de slaba intensitate, impresii produse de orice perceptie. Daca starile de agreabil sau dezagreabil difera putin intre ele, chiar daca sunt provocate de obiecte sau situatii foarte deosebite (agreabil este si un peisaj, si un sirop de capsuni, emotiile fara a fi neaparat intense, traduc o relatie specifica intre noi si situatie(peisajul evocandu-mi un episod nefericit al vietii mele, ma intristeaza). Asadar, emotiile sunt stari afective, de scurta durata, care traduc un specific al relatiilor mele cu un obiect ori o situatie, deci au un caracter situational.
Ele pot fi declansate de o imprejurare reala sau de una imaginata (gandul ca politia poate fi pe urmele sale sperie talharul care are banii furati in geamantan). Intensitatea lor poate fi foarte variata: poate fi vaga, mijlocie, dar si foarte mare, zguduind intregul organism. In acest ultim caz, vorbim de emotie soc (careia multi psihologi ii spun afect).
Exista patru emotii soc, tipice: frica(teroarea), furia, tristetea in forma sa acuta (disperarea) si bucuria exploziva. Dar acestea pot aparea, in conditii obisnuite cu o intensitate mijlocie : cineva se teme sa intre la dentist, altcineva se enerveaza ca prietenul sau intarzie la intalnire, elevii se bucura deoarece profesorul nu a putut veni la ora. Dar sunt mai multe emotii decat acestea : dezgustul, rusinea, nemultumirea,regretul, indignarea, simpatia antipatia, speranta, mila, satisfactia, sfidarea etc. Exista si emotii in legatura cu munca intelectuala: mirarea, nesiguranta, certitudinea, indoiala…
Sentimentele insa se deosebesc de emotii si de simplele dorinte prin amploarea sau extensiunea lor. Ele sunt transsituationale, persistand in variate imprejurari si chiar in absenta obiectului pricipal. Sentimetul iubirii nu se exprima numai in prezenta fiintei indragite, indragostitul aflat departe se gandeste mereu la ea, isi deapana amintiri,ii scrie scrisoare dupa scrisoare, viseaza la o noua intalnire,isi organizeaza activitatea in asa fel incat sa progreseze in directia apreciata de iubita sa etc
Deci se observa o crestere paralela a complexitatii emotiilor si sentimentelor. Acestea din urma, asigura, treptat o evidenta crestere a stabilitatii afective. Sentimentele structureaza dorintele, aspiratiile, interesele, atitudinile, nuantand diversificarea emotiilor provocate de diferite situatii. Sentimentele asigura anumite orientari comportamentului, o anumita consecventa si o oerarhizare a reactiilor. Ele se disting de dorinte ori emotii prin care reactionam la specificul unei situatii prezente, comportament in relatie atat cu situatia cat si cu sentimentele deja cristalizate.

·Studiu de caz

ANAMNEZA

Subiectul are 21 ani, de sex feminin.

A venit pe lume printr-o nastere normala si la termen. La conceperea copilului mama avea 24 de ani si tatal 32 de ani.

Provine dintr-o familie biparentala intacta . Este primul si unicul copil in familie.

S-a nascut in mediu rural dar a crescut si a facut studiile in mediul urban .

A absolvit liceul si urmeaza sa sustina examenul de admitere la facultate.

La scoala materiile preferate au fost: limba si literatura romana, geografie, chimie, sport si biologie.

Materii indiferenta : istoria.

Matematica a fost materia care nu i-a placut .

Nu prea are prieteni , dar are multe cunostinte.

Hobby: animalele , florile, excursiile.

Nu a avut nici o boala contagioasa, nici chiar in perioada copilariei .

Se descrie a fi o persoana dinamica .

Interpretare chestionar S.M.P.( ,,Structura Motivationala a Personalitatii’’)

Chestionarul are 165 de itami care identifica 11 factori motivationali de ordinul I si 5 factori motivationali de ordinul II.

Pentru factorii de ordinul I corectia am realizat-o prin suprapunerea grilei de corectie peste foaia de raspuns a subiectului, unde ,,da’’ a fost notat cu ,,+ „ si ,,nu’’ cu ,,_’’ .

Pentru factorii de ordinul II am aplicat formulele stabilite de autori.

Rezultatele au fost urmatoarele:

Factori de ordinul I:

Nevoia de performanta:cota peste medie care denota un subiect care face orice pentru a-si dovedi capacitatea, este ambitios si competitiv

Nevoia de apartenenta: cota ridiccata indica un subiect cu legaturi sentimentale puternice, atras de societate, un extrovert.

Nevoia de agresiune: cotele foarte ridicate care indica un subiect puternic motivat pentru realizarea activitatii pe care o are de indeplinit.

Nevoia de aparare(autoaparare): cota ridicata indica un subiect sensibil care isi apara imaginea de sine, fiind sensibil la critici.

Nevoia de constiinta ( factor motivational de culpabilizare) ; cota peste medie indica un subiect corect, cinstit cu tendinta de a-i judecca pe altii.

Nevoia de dominare( dominatia asupra altora) ; valorile foarte mari ale cotei indica un subiect care are multe conflicte cu cei din jur.

Nevoia de exhibitie ; cota usor sub medie indica faptul ca nu se angajeaza in sarcini decit dupa o analiza amanuntita.

Nevoia de autonomie:cota ridicata indica un subiect incapatinat, nonconformistcare isi sustine propriile idei.

Nevoia de ingrijire a altora: cota medie indica un subiect care manifesta caldura fata de semeni.

Nevoia de ordine: cota scazuta indica un subiect usor superficial.

Nevoia de ajutor : cota usor peste medie indica subiecti care devin increzatori atunci cind sunt ajutati.

Factorii de ordinul II

Nevoia de autojustificare : Cota foarte ridicata indica un subiect care isi apara valorile atit fata de pericolele reale cit si fata de cele imaginare.

Dominare rational: valoarea mare a cotei indica un subiect justitiar cu capacitati empatice.

Nonconformismul agresiv: cota peste medie indica subiecti care isi realizeaza dorintele cu agresivitate.

Dependenta pasiva : cota usor sub medie indica subiecti care manifesta independenta si acuratete in gindire.

Sociabilitate : cota ridicata peste medie ne indica o persoana sociabila, extroverta, care depaseste usor situatiile conflictuale.

Test de afectivitate M.A. / lect. univ.dr. Paula Constantinescu

Dimensiuni Psihologice Semnificative privind diagnoza afectivitatii:

Stil afectiv si maturizare Social- afectiva

,, Una din cele mai semnificative dimensiuni in caracterizarea afectivitatii umane este insasi maturizarea socio-afectiva. Aceasta dimensiune presupune: capacitatea de traire afectiva optim adaptata situatiilor si imprejurarilor de viata. (Paula Constantinescu)

Proba diagnostica maturizare afectiva a fost conceputa prin luarea in studiu a 10 indicatori de maturizare emotionala, cuprinzind in total 76 de itemi cu 5 trepte de estimare, aferente fiecaruia.

Raspunsurile sunt cotate de la 0-4( A=FOARTE DES=0, B=DESEORI=1, C=UNEORI=2, D=RAREORI=1 si E=NICIODATA=4) ;

itemii cu cotare inversa sunt: 1, 14, 16, 21, 26, 27, 30, 36, 47, 59, 68, 72, 73 si 76.

La cei 10 indicatori subiectul a obtinut :

Stabilitate emotional: 22 puncte

Adaptabilitate socioafectiva: 13 puncte

Echilibru emotional: 26 puncte

Stapinire de sine: 13 puncte

Rezistenta la situatii emotionale: 22 puncte

Capacitate de participare afectiva constructiva: 19 puncte

Adaptabilitate socioafectiva: 31 puncte

Capacitate de interiorizare: 20 puncte

Liniste interioara, optimism, incredere in sine, tonus afectiv pozitiv: 26 puncte

Confort psihic afectiv generat de adecvanta si realismul imaginii de sine, de sentimental valorii personale si acceptarea de sine: 30 puncte

Totalul MA= 222 puncte ceea ce releva un nivel foarte bun de maturizare emotionala socio-afectiva. Nivelul calitativ se situeaza intre 200-239 puncte semnifica in nivel calitativ bun in conformitate cu grila de corectie.

Testul Rorschach

Testele proiective permit subiectilor sa faca asociatii libere pornind de la un material concret pe care il pot organiza. Prin libertatea de asociatie propusa subiectului, testele proiective pot fi apropiate de situatia examenului psihanalitic. Chiar daca aplicabilitatea lor este limitata in timp, asociatiile sunt limitate, ca in psihanaliza, de istoricul subiectului si de conflictele sale inconstiente.

Asa cum remarca Anzieu ( 1961-1970), multe dintre testele proiective sunt excelente instrumente de investigare a mecanismelor de aparare. Intr-adevar, ,,toate aceste teste ofera informatii cu privire la partea constienta si preconstienta a eu-lui, la gradul in care acesta este infiltrat de mecanismele de aparare, la capacitatea sa de a suporta angoasa si efectele dezagreabile, la forma si intensitatea acestora, la gradul de fermitate si de rigoare cu care eu-lui practica proba realitatii’’.

O pozitie speciala este ocupata de testul Rorschach, frecvent utilizat in investigarea mecanismelor de aparare.

INTERPRETARE TEST RORSCHACH

Plansa

I

plansaII

Plansa III

Plansa

IV

Plansa

V

Plansa

VI

Plansa

VII

Plansa

VIII

Plansa

IX

Plansa

X

G

D

D

D

Dd

D

Dd

Dbl

D

G

D

D

D

G

G

G

D

G

D

Dd

Dd

D

D

D

Dbl

G

D

Dd

Dbl

G

D

D

D

D

Dbl

D

D

Dd

Dbl

D

D

D

D

D

D

G1

D3

Dd1

D2

Dd1

Dbl1

G1

D3

G1

G1

G2

D2

Dd2

G0

D3

Dbl1

G1

D1

Dd1

Dbl1

G1

D5

Dbl1

G0

D7

Dd1

Dbl1

F+ 4

FK 1

A 4

Ad 1

Ban. 3

Orig.2

F+ 3

C 1

A 2

Obj 2

Ban 3

Orig 1

F+ 2

CF 1

K 1

A 1

H 1

Obj 1

Ban 3

Orig 1

FK 1

A 1

Ban 1

FK 1

A 1

Ban 1

F+ 5

F- 1

A 3

Anat 1

Ad 2

Orig 5

Ban 1

F+ 4

A 2

Hd 1

COIF1

MASCA

Obj.1

Orig+2

Orig – 1

Ban 1

F+ 3

FK 1

A 1

Ad 1

Obj.1

Ban 3

Orig 1

F+ 3

CF 1

K 1

FK 2

H 1

A 3

Hd 1

Obj 2

Orig4

Ban 3

F+ 1

CF 7

FC 1

A 6

Ad 1

Hd 1

Orig + 4

Orig- 1

Ban 5

F- = 1

F+ = 25

FC =1

CF = 9

C = 1

H = 2

Hd = 3

A = 24

Ad = 5

Anat = 1

K = 2

FK = 4

Obj. = 7

CLUSTERUL AFECTIVITATE

Suma de culori acromatice este mai mare decit 2 .

Afectivitatea e o variabila care se bazeaza pe productivitatea subiectului la plansele color VIII, IX si X . Daca ofera la aceste planse multe raspunsuri unii sustin ca el s-a simtit stimulat cognitiv I aceea situatie afectogena.

Raportul afectiv = suma rasp. 1-7 / suma rasp. 8-10 = 25 /21 = 1,19

Media este 0,50 – 0,80 .

In acest caz afectivitatea este peste medie , deci e foarte interesat de contacte emotionale cu mediul , in primul rind contacte interpersonale , uneori cauta activitati care sa-I procure senzatii ,, tari ‘’.

Indicele de intelectualizare .

Intelectualizarea este un mecanism de aparare care se manifesta la unii subiecti cind sunt stresati afectiv, prin incercarea de a neutraliza emotiile stresante punind accentul pe latura intelectuala sau estetica a lucrurilor , ceea ce le da impresia ca le pot controla sau ca nu sunt direct implicati.

In cazul de fata indicele nu este mai mare de 3 , deci subiectul nu apeleaza mai multi decit ceilalti la aceasta tactica de aparare , deci nu-si distorsioneaza propriile emotii si nu-si izoleaza propriile sentimente .

Evaluam controlul exprimarii emotiilor : 9CF + 1C = 10 ; FC =1

De regula daca predomina CF + C asupra lui FC , cum e in cazul de fata , subiectul nu poate sau nu il intereseaza sa-si controleze prea mult exprimarea emotiilor. Acest rezultat apare adesea la indivizii impulsivi .

Analizam raspunsurile Dbl .

E valabil daca avem cel putin 3 raspunsuri , in cazul de fata avem 5 . Dupa unii autori avem de a face cu o figura ostila sau opozitionista , altii sugereaza doar un comportament asersiv si o dorinta mare de afirmare.

Raspunsurile –culoare reprezinta afectivitatea

Valoarea simptomatica a interpretarii culoare se raporteaza la afectivitate. Raspunsurile FC reprezinta afectivitatea adaptabila, CF si C dimpotriva, ale afectivitatii egocentrice, neadaptate.

Rasp FC sunt interpretari care reflecta capacitatea afectiva propriu-zisa de adaptare si de contact, un fel de armonie intre adaptarea afectiva si cea intelectuala. Ele sunt in general caracteristice indivizilor sanatosi si bine adaptati sau capabili de adaptare.

CLUSTERUL COGNITIV

NUMAR DE FORME PURE RAPORTAT LA RESTUL RASPUNSURILOR

L= F / R-F = 24 / 46-24 = 1,09

DEOARECE L> 0,99 , SUBIECTUL intra in categoria indivizilor cu un stil evitant , adica incearca sa evite situatiile complexe sau sa le inteleaga dintr-o perspectiva ingusta, ceea ce duce uneori la distorsoinarea realitatii.

EB= stilul de adaptare a subiectului sau ,, tipul de rezonanta intima’’

EB = M : ( 1*1,5) + ( 9+1) + ( 1+0,5)= 1,5+9+0,5=11

G:D:Dd

Predomina raspunsurile D si inseamna ca subiectul aplica o strategie a minimului efort in rezolvarea problemelor, multumindu-se sa proceseze informatiile usor accesibile, evidente.

Apar mai mult de 4 Dd-uri si avem de a face cu tendinta la minutiozitate sau perfectionism, dar se poate sugera si ca anxietatea bruiaza strategiile rezolutive, obligind subiectul sa se refugieze intr-un spatiu arbitrar mai usor de controlat cognitiv( inhibitie a gindirii , cum spunea Rorschach)

Scorul sinteza (+) se acorda cu conditia ca raspunsurile sa contina cel putin 2 obiecte diferita aflate in relatie.

Plansa II- 2, plansaIII- 1, plansa VI – 1, plansa VII- 2, plansa VIII- 2, plansaX:2

Total :13, deci peste medie, rezulta ca subiectul proceseaza in mod complex informatiile, astfel de rezultate apar des la indivizii imaginativi cu o gindire ambivalenta evoluata.

X +% = FQ / R = 44/ 46 = 0,95

FQ= calitatea formala, ne da informatii despre simtul realitatii.

Ne arata ca subiectul a tradus cimpul perceptiv intr-o maniera realista, fara sa-l distorsioneze. Deoarece X + % este >/ = cu 0,78 se poate spune ca subiectul intelege situatia in mod realist si obiectiv, deci contactul cu realitatea este bun.

Analizam raspunsurile banale pentru a vedea cit de conventional gindeste subiectul in situatiile simple bine structurate.

Raspunsurile subiectului sunt 21, deci un numar peste mediu , care indica anumit perfectionism sau conformism.

Numarul de raspunsuri K coreleaza cu capacitatea subiectului de a desfasura rationamente abstracte si de a-si reprezenta mental realitatea interioara si exterioara. Numarul K=2 , deci in limite normale.

La plansa VIII , confabulatia, unde spune ca ursuletii vor sa culeaga ghinda, reflecta niste scheme infantile sau primitive de gindire , cu consecinte negative asupra luarii deciziilor si rezolvarii de probleme.

Daca analizam miscarea activa si miscarea pasiva :

Plansa I-1, III-1, IV-1, VIII -1, IX-2, = 7 ( miscare activa)

Plansa II- 1, VI -1 , = 2 ( miscare pasiva)

Miscarea pasiva nu depaseste miscarea activa , deci nu tinde sa se refugieze in fantezii pentru a nega aspectele frustrante ale realitatii.

In ceea ce priveste FK = 4 deci mai mica decit sase , nu reflecta tendinta subiectului de a-si trai impulsurile intr-o forma mai putin constienta si voluntara.

CLUSTERUL IMAGINII DE SINE

Ne da informatii despre modul in care subiectul se percepe pe sine, inclusiv despre obsesiile si fantasmele care invadeaza imaginea de sine.

In cazul de fata nu avem reflexii , deci subiectul nu are tendinte narcisiste.

Raspunsurile anatomice sunt in numar de 1 , ar fi trebuit sa fie cel putin 3 ca sa ne sugereze preocupari fata de sanatate sau un sentiment de vulnerabilitate si slabiciune.

Calculam variabila H, pentru a vedea daca imaginea de sine este nerealista

H : (H) + Hd + ( Hd)

CLUSTERUL INTERPERSONAL

Se refera la natura si calitatea relatiilor interpersonale ale subiectului.

In protocol nu apare nici o textura , inseamna ca subiectul isi exprima nevoia de contact intr-un mod atipic. Este mai rezervat si prudent in initierea unor relatii mai apropiate si preocupat de spatiul personal.

In proticol nu apar multe continuturi umane , deci sunt sub numarul mediu ceea ce releva faptul ca subiectul nu e interesat prea tare de oameni si are capacitati de empatie reduse .

H = 2 , Hd = 3 deci H< Hd , sunt persoanele care au o viziune ingusta sau fantezista asupra celorlalti , fapt ce-I afecteaza relatiile sociale.

In protocol apar si miscari agresive sau de competitie ceea ce releva faptul ca subiectul considera agresivitatea o componenta fireasca a mediului social si ca anticipeaza mai curind relatii de competitie si conflict intre oameni.

Am detectat un anumit stil de relationare si un stil de caracterizare a p psiholog timisoara